La persoanele sensibile se pot declansa manifestari alergice atat la praful din atmosfera de afara, cat si la praful din casa.
In praful din atmosfera alergenii predominanti sunt reprezentati de poluanti atmosferici iritanti de tipul monoxidului de carbon, a dioxidului de sulf sau a oxizilor de azot.
Particule microscopice de polenuri ce provin de la plante si de la mucegaiuri reprezinta o alta categorie de alergeni din atmosfera.
In conditiile actuale, cea mai mare parte a timpului o petrecem in spatii inchise, ceea ce explica frecventa foarte mare a alergiilor la praful de casa.
De aceea, cele mai mari studii au fost facute in aceasta directie. Cercetarile au demonstrat faptul ca majoritatea alergiilor la praful de casa sunt produse de niste artropode microscopice care se numesc acarieni.
Aceleasi cercetari sustin ca exista circa doua mii de acarieni per gr de praf de casa. Acarienii se inmultesc foarte rapid daca exista o umiditate ce depaseste 50%, iar temperatura e mai mare de 25 grade Celsius.
Acarienii sunt raspanditi in mod predominant pe covoare, pe mochete, saltele, perdele, draperii. Cercetarile mai recente au demonstrat ca inflamatia alergica a mucoaselor e provocata de niste particule de dimensiuni foarte mici pe care le produc acesti acarieni.
Stranutul, rinoreea apoasa, pruritul nazal, obstructia nazala reprezinta tabloul clinic al rinitelor alergice.
Conjunctivita alergica se manifesta prin prurit, ochi rosii, lacrimare, pleoape inflamate. Acarienii din praful de casa pot provoca si dermatita atopica si se caracterizeaza prin eruptii cutanate extrem de pruriginoase.
Diagnosticul alergiei la praf este stabili de medicul alergolog in functie de simptomatologia pe care o prezinta fiecare pacient in parte. Medicul realizeaza si testarea cutanata prick, care se poate face si la copii mai mici de 1 an.
Aceasta manevra nu e traumatizanta.
Tratamentul alergiilor la praf presupune ca prim pas evitarea mediilor care provoaca simptomele care au fost descrise mai sus, apoi se initiaza tratamentul simptomatic reprezentat de tratamentul topic al mucoaselor si cel cu antihistaminice, corticosteroizi si decongestionante.
Daca simptomatologia nu se remite atunci se trece la desensibilizarea specifica pentru fiecare alergen.